împlini

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin root *implenīre, from Latin plenus (“full”). Compare Aromanian mplinescu, mpliniri, Romansh emplenir, amplanir, Venetian inpinir, inpienir, Catalan emplenar. Compare also Old French plenir.

Verb

a împlini (third-person singular present împlinește, past participle împlinit) 4th conj.

  1. to fill
  2. to complete, fulfill
  3. (reflexive) to gain weight

Conjugation
    conjugation of împlini (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a împlini
gerund împlinind
past participle împlinit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present împlinesc împlinești împlinește împlinim împliniți împlinesc
imperfect împlineam împlineai împlinea împlineam împlineați împlineau
simple perfect împlinii împliniși împlini împlinirăm împlinirăți împliniră
pluperfect împlinisem împliniseși împlinise împliniserăm împliniserăți împliniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să împlinesc să împlinești să împlinească să împlinim să împliniți să împlinească
imperative — tu — — voi —
affirmative împlinește împliniți
negative nu împlini nu împliniți

Synonyms

Derived terms
  • împlinire
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.