îmbogăți

Romanian

Etymology

în- +‎ bogat

Verb

a îmbogăți (third-person singular present îmbogățește, past participle îmbogățit) 4th conj.

  1. to enrich
  2. (reflexive) to enrich oneself, get rich

Conjugation
    conjugation of îmbogăți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a îmbogăți
gerund îmbogățind
past participle îmbogățit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îmbogățesc îmbogățești îmbogățește îmbogățim îmbogățiți îmbogățesc
imperfect îmbogățeam îmbogățeai îmbogățea îmbogățeam îmbogățeați îmbogățeau
simple perfect îmbogății îmbogățiși îmbogăți îmbogățirăm îmbogățirăți îmbogățiră
pluperfect îmbogățisem îmbogățiseși îmbogățise îmbogățiserăm îmbogățiserăți îmbogățiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îmbogățesc să îmbogățești să îmbogățească să îmbogățim să îmbogățiți să îmbogățească
imperative — tu — — voi —
affirmative îmbogățește îmbogățiți
negative nu îmbogăți nu îmbogățiți

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.