văra

Romanian

Etymology

From vară. Compare also Aromanian nviredz, nvirari.

Verb

a văra (third-person singular present vărează, past participle vărat) 1st conj.

(popular, archaic)

  1. (intransitive, usually of animals, more rarely of people) to spend the summer; to summer
  2. (transitive) to keep livestock or animals at pasture during the summer

Conjugation
    conjugation of văra (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a văra
gerund vărând
past participle vărat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present vărez vărezi vărează vărăm vărați vărează
imperfect văram vărai văra văram vărați vărau
simple perfect vărai vărași vără vărarăm vărarăți vărară
pluperfect vărasem văraseși vărase văraserăm văraserăți văraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să vărez să vărezi să văreze să vărăm să vărați să văreze
imperative — tu — — voi —
affirmative vărează vărați
negative nu văra nu vărați

Antonyms
  • învăra
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.