urzi
Romanian
Alternative forms
- urd̦i (obsolete)
Etymology
From Vulgar Latin *ōrdīre, from Latin ōrdīrī, present active infinitive of ōrdior.
Verb
a urzi (third-person singular present urzește, past participle urzit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of urzi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a urzi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | urzind | ||||||
| past participle | urzit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | urzesc | urzești | urzește | urzim | urziți | urzesc | |
| imperfect | urzeam | urzeai | urzea | urzeam | urzeați | urzeau | |
| simple perfect | urzii | urziși | urzi | urzirăm | urzirăți | urziră | |
| pluperfect | urzisem | urziseși | urzise | urziserăm | urziserăți | urziseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să urzesc | să urzești | să urzească | să urzim | să urziți | să urzească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | urzește | urziți | |||||
| negative | nu urzi | nu urziți | |||||
Derived terms
Derived terms
- urzeală
- urzire
- urzitoare
- urzitor
- urzitură
See also
This article is issued from
Wiktionary.
The text is licensed under Creative
Commons - Attribution - Sharealike.
Additional terms may apply for the media files.