tăcea
Romanian
Etymology
From Latin tacēre, present active infinitive of taceō, from Proto-Italic *takēō, possibly from Proto-Indo-European *tak- or *tHk-.
Verb
a tăcea (third-person singular present tace, past participle tăcut) 2nd conj.
- to keep quiet, remain silent, hold one's tongue.
Conjugation
conjugation of tăcea (second conjugation, past participle in -ut)
| infinitive | a tăcea | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | tăcând | ||||||
| past participle | tăcut | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | tac | taci | tace | tăcem | tăceți | tac | |
| imperfect | tăceam | tăceai | tăcea | tăceam | tăceați | tăceau | |
| simple perfect | tăcui | tăcuși | tăcu | tăcurăm | tăcurăți | tăcură | |
| pluperfect | tăcusem | tăcuseși | tăcuse | tăcuserăm | tăcuserăți | tăcuseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să tac | să taci | să tacă | să tăcem | să tăceți | să tacă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | taci | tăceți | |||||
| negative | nu tăcea | nu tăceți | |||||
This article is issued from
Wiktionary.
The text is licensed under Creative
Commons - Attribution - Sharealike.
Additional terms may apply for the media files.