tâmpi

See also: tampi

Romanian

Etymology

From tâmp.

Verb

a tâmpi (third-person singular present tâmpește, past participle tâmpit) 4th conj.

  1. to stupefy, make stupid, besot, flabbergast
  2. (figuratively) to blunt, dull
  3. to stultify

Conjugation
    conjugation of tâmpi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a tâmpi
gerund tâmpind
past participle tâmpit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present tâmpesc tâmpești tâmpește tâmpim tâmpiți tâmpesc
imperfect tâmpeam tâmpeai tâmpea tâmpeam tâmpeați tâmpeau
simple perfect tâmpii tâmpiși tâmpi tâmpirăm tâmpirăți tâmpiră
pluperfect tâmpisem tâmpiseși tâmpise tâmpiserăm tâmpiserăți tâmpiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să tâmpesc să tâmpești să tâmpească să tâmpim să tâmpiți să tâmpească
imperative — tu — — voi —
affirmative tâmpește tâmpiți
negative nu tâmpi nu tâmpiți

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.