sărman
Romanian
Etymology
From Proto-Slavic *siromaxъ, possibly through Serbo-Croatian siromah.
Pronunciation
- IPA(key): /sərˈman/
Adjective
sărman m or n (feminine singular sărmană, masculine plural sărmani, feminine and neuter plural sărmane)
Declension
declension of sărman
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | sărman | sărmană | sărmani | sărmane | ||
| definite | sărmanul | sărmana | sărmanii | sărmanele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | sărman | sărmane | sărmani | sărmane | ||
| definite | sărmanului | sărmanei | sărmanilor | sărmanelor | |||
Declension
declension of sărman
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) sărman | sărmanul | (niște) sărmani | sărmanii |
| genitive/dative | (unui) sărman | sărmanului | (unor) sărmani | sărmanilor |
| vocative | sărmanule | sărmanilor | ||
Synonyms
- (orphan): orfan
This article is issued from
Wiktionary.
The text is licensed under Creative
Commons - Attribution - Sharealike.
Additional terms may apply for the media files.