suscita

See also: suscitá

French

Verb

suscita

  1. third-person singular past historic of susciter

Italian

Verb

suscita

  1. third-person singular present indicative of suscitare
  2. second-person singular imperative of suscitare

Anagrams

Latin

Verb

suscitā

  1. second-person singular present active imperative of suscitō

Romanian

Etymology

From Latin suscitare.

Verb

a suscita (third-person singular present suscită, past participle suscitat) 1st conj.

  1. to stir up
  2. to fuel
  3. to evoke

Conjugation
    conjugation of suscita (first conjugation, no infix)
infinitive a suscita
gerund suscitând
past participle suscitat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present suscit susciți suscită suscităm suscitați suscită
imperfect suscitam suscitai suscita suscitam suscitați suscitau
simple perfect suscitai suscitași suscită suscitarăm suscitarăți suscitară
pluperfect suscitasem suscitaseși suscitase suscitaserăm suscitaserăți suscitaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să suscit să susciți să suscite să suscităm să suscitați să suscite
imperative — tu — — voi —
affirmative suscită suscitați
negative nu suscita nu suscitați

Spanish

Verb

suscita

  1. Third-person singular (él, ella, also used with usted?) present indicative form of suscitar.
  2. Informal second-person singular (tú) affirmative imperative form of suscitar.
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.