stăpâni

Romanian

Etymology

From stăpân. Compare Aromanian stãpuescu.

Verb

a stăpâni (third-person singular present stăpânește, past participle stăpânit) 4th conj.

  1. master (to be a master)
  2. to dominate, subdue, rule over
  3. to restrain, calm down

Conjugation
    conjugation of stăpâni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a stăpâni
gerund stăpânind
past participle stăpânit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present stăpânesc stăpânești stăpânește stăpânim stăpâniți stăpânesc
imperfect stăpâneam stăpâneai stăpânea stăpâneam stăpâneați stăpâneau
simple perfect stăpânii stăpâniși stăpâni stăpânirăm stăpânirăți stăpâniră
pluperfect stăpânisem stăpâniseși stăpânise stăpâniserăm stăpâniserăți stăpâniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să stăpânesc să stăpânești să stăpânească să stăpânim să stăpâniți să stăpânească
imperative — tu — — voi —
affirmative stăpânește stăpâniți
negative nu stăpâni nu stăpâniți

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.