stupi

See also: stupì

Lower Sorbian

Pronunciation
  • IPA(key): [ˈstupʲi]

Verb

stupi

  1. second-person singular preterite of stupiś
  2. third-person singular preterite of stupiś

Romanian

Etymology 1

Perhaps from a Vulgar Latin *stupire, formed from a crossing of Vulgar Latin *scupire (compare Romanian scuipa) and Latin spūtō.

Pronunciation
  • IPA(key): /stuˈpi/

Verb

a stupi (third-person singular present stupește, past participle stupit) 4th conj.

  1. (regional, popular) to spit
    Synonym: scuipa
Conjugation
    conjugation of stupi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a stupi
gerund stupind
past participle stupit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present stupesc stupești stupește stupim stupiți stupesc
imperfect stupeam stupeai stupea stupeam stupeați stupeau
simple perfect stupii stupiși stupi stupirăm stupirăți stupiră
pluperfect stupisem stupiseși stupise stupiserăm stupiserăți stupiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să stupesc să stupești să stupească să stupim să stupiți să stupească
imperative — tu — — voi —
affirmative stupește stupiți
negative nu stupi nu stupiți

Etymology 2

Inflected form of stup (“beehive”).

Pronunciation
  • IPA(key): /stupʲ/

Noun

stupi

  1. plural of stup
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.