strămuta

Romanian

Etymology

Probably from Vulgar Latin root *extrāmūtāre, instead of Latin trānsmūtāre. Equivalent to stră- +‎ muta. Compare Aromanian strãmut, strãmutari, Friulian stramudâ, Sardinian stramudai.

Verb

a strămuta (third-person singular present strămută, past participle strămutat) 1st conj.

  1. to shift, change places, dislodge, displace, move
  2. to transform, change, modify

Conjugation
    conjugation of strămuta (first conjugation, no infix)
infinitive a strămuta
gerund strămutând
past participle strămutat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present strămut strămuți strămută strămutăm strămutați strămută
imperfect strămutam strămutai strămuta strămutam strămutați strămutau
simple perfect strămutai strămutași strămută strămutarăm strămutarăți strămutară
pluperfect strămutasem strămutaseși strămutase strămutaserăm strămutaserăți strămutaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să strămut să strămuți să strămute să strămutăm să strămutați să strămute
imperative — tu — — voi —
affirmative strămută strămutați
negative nu strămuta nu strămutați

Synonyms

Derived terms
  • strămutare
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.