străluci

Romanian

Etymology 1

From stră- +‎ luci, or from Vulgar Latin *extralūcīre or *tralūcīre < *lūcīre, from Latin lucēre (“shine”). Compare Calabrian stralucire, Friulian stralusî, Engadine Romansch stral’üzir, Bellinzona dialect straluce, Romansch traglischar.

Pronunciation
  • IPA(key): [strəluˈtʃi]

Verb

a străluci (third-person singular present strălucește, past participle strălucit) 4th conj.

  1. to shine, to sparkle, to radiate, to glister, to beam, to flare; to be bright
Conjugation
    conjugation of străluci (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a străluci
gerund strălucind
past participle strălucit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present strălucesc strălucești strălucește strălucim străluciți strălucesc
imperfect străluceam străluceai strălucea străluceam străluceați străluceau
simple perfect strălucii străluciși străluci strălucirăm strălucirăți străluciră
pluperfect strălucisem străluciseși strălucise străluciserăm străluciserăți străluciseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să strălucesc să strălucești să strălucească să strălucim să străluciți să strălucească
imperative — tu — — voi —
affirmative strălucește străluciți
negative nu străluci nu străluciți
Derived terms

Etymology 2

Pronunciation
  • IPA(key): [strəˈlutʃʲ]

Noun

străluci m

  1. plural of străluc
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.