strica

Romanian

Etymology

From Latin extricāre, present active infinitive of extricō.

Verb

a strica (third-person singular present strică, past participle stricat) 1st conj.

  1. to spoil, ruin, damage, mar
  2. to destroy, break

Conjugation
    conjugation of strica (first conjugation, no infix)
infinitive a strica
gerund stricând
past participle stricat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present stric strici strică stricăm stricați strică
imperfect stricam stricai strica stricam stricați stricau
simple perfect stricai stricași strică stricarăm stricarăți stricară
pluperfect stricasem stricaseși stricase stricaserăm stricaserăți stricaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să stric să strici să strice să stricăm să stricați să strice
imperative — tu — — voi —
affirmative strică stricați
negative nu strica nu stricați

Synonyms

Derived terms

See also

Venetian

Etymology

Compare Italian striscia

Noun

strica f (plural striche)

  1. strip
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.