soartă

• soarte

From Latin sortem, accusative of sors (“fate”), from Proto-Italic *sortis, from Proto-Indo-European *ser- (“to bind”). An alternative theory derives it from Latin exorta, from exortus (“appeared”), but is less likely.[1]

• IPA^(key): [ˈswartə]

soartă f (plural sorți)

1. fate, destiny
   • Andrei Mureşanu, Deșteaptă-te, române

     Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă, la care să se-nchine și cruzii tăi dușmani

     Now or never tailor your new destiny, to which even your fiendish enemies will yield

2. chance, luck

• (fate, destiny): destin

• sorti

• noroc