rușina

See also: rusina and rúsína

Romanian

Etymology

Either from rușine or from the verb roși + -ina (formed analogously to clăti, clătina).

Verb

a rușina (third-person singular present rușinează, past participle rușinat) 1st conj.

  1. to shame, put to shame
  2. (reflexive) to feel ashamed
  3. (relexive) to be shy

Conjugation
    conjugation of rușina (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a rușina
gerund rușinând
past participle rușinat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present rușinez rușinezi rușinează rușinăm rușinați rușinează
imperfect rușinam rușinai rușina rușinam rușinați rușinau
simple perfect rușinai rușinași rușină rușinarăm rușinarăți rușinară
pluperfect rușinasem rușinaseși rușinase rușinaserăm rușinaserăți rușinaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să rușinez să rușinezi să rușineze să rușinăm să rușinați să rușineze
imperative — tu — — voi —
affirmative rușinează rușinați
negative nu rușina nu rușinați

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.