pătimi

Romanian

Etymology

From patimă.

Verb

a pătimi (third-person singular present pătimește, past participle pătimit) 4th conj.

  1. to suffer
  2. to endure, bear, undergo
  3. to be tortured or tormented

Conjugation
    conjugation of pătimi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a pătimi
gerund pătimind
past participle pătimit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present pătimesc pătimești pătimește pătimim pătimiți pătimesc
imperfect pătimeam pătimeai pătimea pătimeam pătimeați pătimeau
simple perfect pătimii pătimiși pătimi pătimirăm pătimirăți pătimiră
pluperfect pătimisem pătimiseși pătimise pătimiserăm pătimiserăți pătimiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să pătimesc să pătimești să pătimească să pătimim să pătimiți să pătimească
imperative — tu — — voi —
affirmative pătimește pătimiți
negative nu pătimi nu pătimiți

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.