păta

See also: pata, PATA, pată, pata-, -pata, and pâță

Romanian

Etymology

Probably from the Vulgar Latin root *pictāre, present active infinitive of *pictō, from Latin pictus, or the frequentative of pingō. The loss of the expected -p- in the transition from Latin -ct- to Romanian (normally -pt-) may be explained by dissimilation from the initial consonant; cf. boteza[1], also pat. Cognate to Italian Italian pittare. Doublet of picta.

Verb

a păta (third-person singular present pătează, past participle pătat) 1st conj.

  1. to stain, blot, speckle, smudge
  2. to soil, taint, blemish

Conjugation
    conjugation of păta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a păta
gerund pătând
past participle pătat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present pătez pătezi pătează pătăm pătați pătează
imperfect pătam pătai păta pătam pătați pătau
simple perfect pătai pătași pătă pătarăm pătarăți pătară
pluperfect pătasem pătaseși pătase pătaserăm pătaserăți pătaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să pătez să pătezi să păteze să pătăm să pătați să păteze
imperative — tu — — voi —
affirmative pătează pătați
negative nu păta nu pătați

Synonyms

Derived terms

See also

References
  1. http://www.dex.ro/păta
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.