număra

See also: numara

Romanian

Etymology 1

From Latin numerāre, present active infinitive of numerō.

Verb

a număra (third-person singular present numără, past participle numărat) 1st conj.

  1. to count
  2. to number
  3. to calculate, compute
  4. to reckon, consider

Conjugation
    conjugation of număra (first conjugation, no infix)
infinitive a număra
gerund numărând
past participle numărat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present număr numeri numără numărăm numărați numără
imperfect număram numărai număra număram numărați numărau
simple perfect numărai numărași numără numărarăm numărarăți numărară
pluperfect numărasem număraseși numărase număraserăm număraserăți număraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să număr să numeri să numere să numărăm să numărați să numere
imperative — tu — — voi —
affirmative numără numărați
negative nu număra nu numărați

Synonyms

Derived terms

Etymology 2

Probably inherited from Latin nomināre, present active infinitive of nominō[1], and thus a doublet of nomina, a later borrowing which has itself become archaic today.

Verb

a număra (third-person singular present numără, past participle numărat) 1st conj.

  1. (obsolete) to name

Synonyms

References
  1. http://dexonline.ro:8080/definitie/num%C4%83ra
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.