naviga

See also: nāvīga and nāvīgā

Italian

Verb

naviga

  1. third-person singular present indicative of navigare
  2. second-person singular imperative of navigare

Anagrams

Latin

Verb

nāvigā

  1. second-person singular present active imperative of nāvigō

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian navigare, French naviguer, Latin navigāre.

Verb

a naviga (third-person singular present navighează, past participle navigat) 1st conj.

  1. to navigate

Conjugation
    conjugation of naviga (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a naviga
gerund navigând
past participle navigat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present navighez navighezi navighează navigăm navigați navighează
imperfect navigam navigai naviga navigam navigați navigau
simple perfect navigai navigași navigă navigarăm navigarăți navigară
pluperfect navigasem navigaseși navigase navigaserăm navigaserăți navigaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să navighez să navighezi să navigheze să navigăm să navigați să navigheze
imperative — tu — — voi —
affirmative navighează navigați
negative nu naviga nu navigați

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.