menține

See also: mentine

Romanian

Etymology

Borrowed from French maintenir, with conjugation based on ține.

Verb

a menține (third-person singular present menține, past participle menținut) 3rd conj.

  1. to maintain, hold out, keep up
  2. to abide by

Conjugation
    conjugation of menține (third conjugation, past participle in -ut)
infinitive a menține
gerund menținând
past participle menținut
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mențin menții menține menținem mențineți mențin
imperfect mențineam mențineai menținea mențineam mențineați mențineau
simple perfect menținui menținuși menținu menținurăm menținurăți menținură
pluperfect menținusem menținuseși menținuse menținuserăm menținuserăți menținuseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mențin să menții să mențină să menținem să mențineți să mențină
imperative — tu — — voi —
affirmative menține mențineți
negative nu menține nu mențineți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.