lăuda

See also: lauda, laudá, laudâ, and laudă

Romanian

Etymology

From Latin laudāre, present active infinitive of laudō.

Verb

a lăuda (third-person singular present laudă, past participle lăudat) 1st conj.

  1. to praise, laud
  2. to boast, brag

Conjugation
    conjugation of lăuda (first conjugation, no infix)
infinitive a lăuda
gerund lăudând
past participle lăudat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present laud lauzi laudă lăudăm lăudați laudă
imperfect lăudam lăudai lăuda lăudam lăudați lăudau
simple perfect lăudai lăudași lăudă lăudarăm lăudarăți lăudară
pluperfect lăudasem lăudaseși lăudase lăudaserăm lăudaserăți lăudaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să laud să lauzi să laude să lăudăm să lăudați să laude
imperative — tu — — voi —
affirmative laudă lăudați
negative nu lăuda nu lăudați

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.