iubit

Romanian

Etymology

Past participle of iubi (“to love”).

Pronunciation
  • IPA(key): [juˈbit]

Adjective

iubit m or n (feminine singular iubită, masculine plural iubiți, feminine and neuter plural iubite)

  1. loved

Declension
declension of iubit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative		 indefinite iubit iubită iubiți iubite
definite iubitul iubita iubiții iubitele
genitive/
dative		 indefinite iubit iubite iubiți iubite
definite iubitului iubitei iubiților iubitelor

Noun

iubit m (plural iubiți, feminine equivalent iubită)

  1. (male) lover, sweetheart, beloved, boyfriend

Declension
declension of iubit
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) iubit iubitul (niște) iubiți iubiții
genitive/dative (unui) iubit iubitului (unor) iubiți iubiților
vocative iubitule iubiților

Verb

iubit

  1. past participle of iubi
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.