iscăli

Romanian

Etymology

Probably ultimately of Slavic origin. Compare iskaljati, iskalu, iskati.

Verb

a iscăli (third-person singular present iscălește, past participle iscălit) 4th conj.

  1. to sign

Conjugation
    conjugation of iscăli (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a iscăli
gerund iscălind
past participle iscălit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present iscălesc iscălești iscălește iscălim iscăliți iscălesc
imperfect iscăleam iscăleai iscălea iscăleam iscăleați iscăleau
simple perfect iscălii iscăliși iscăli iscălirăm iscălirăți iscăliră
pluperfect iscălisem iscăliseși iscălise iscăliserăm iscăliserăți iscăliseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să iscălesc să iscălești să iscălească să iscălim să iscăliți să iscălească
imperative — tu — — voi —
affirmative iscălește iscăliți
negative nu iscăli nu iscăliți

Synonyms

Derived terms
  • iscălitură
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.