ierta

Romanian

Etymology

From Latin lībertāre, present active infinitive of lībertō (“liberate, exempt”), ultimately from lībertās (“liberty, freedom”).

Verb

a ierta (third-person singular present iartă, past participle iertat) 1st conj.

  1. to forgive

Conjugation
    conjugation of ierta (first conjugation, no infix)
infinitive a ierta
gerund iertând
past participle iertat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present iert ierți iartă iertăm iertați iartă
imperfect iertam iertai ierta iertam iertați iertau
simple perfect iertai iertași iertă iertarăm iertarăți iertară
pluperfect iertasem iertaseși iertase iertaserăm iertaserăți iertaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să iert să ierți să ierte să iertăm să iertați să ierte
imperative — tu — — voi —
affirmative iartă iertați
negative nu ierta nu iertați

Derived terms

See also

Romansch

Etymology

From Latin hērēs, hērēdem (“heir, heiress”).

Noun

ierta f (plural iertas)

  1. estate, inheritance
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.