hotărî

Romanian

Etymology

From hotar (“limit, border”), from Hungarian határ (“limit, border”).

Pronunciation
  • IPA(key): [hotəˈrɨ]

Verb

a hotărî (third-person singular present hotărăște, past participle hotărât) 4th conj.

  1. to decide, to settle

Conjugation
    conjugation of hotărî (fourth conjugation, -ăsc- infix)
infinitive a hotărî
gerund hotărând
past participle hotărât
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present hotărăsc hotărăști hotărăște hotărâm hotărâți hotărăsc
imperfect hotăram hotărai hotăra hotăram hotărați hotărau
simple perfect hotărâi hotărâși hotărî hotărârăm hotărârăți hotărâră
pluperfect hotărâsem hotărâseși hotărâse hotărâserăm hotărâserăți hotărâseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să hotărăsc să hotărăști să hotărască să hotărâm să hotărâți să hotărască
imperative — tu — — voi —
affirmative hotărăște hotărâți
negative nu hotărî nu hotărâți

Synonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.