grăbi

Romanian

Etymology

From Bulgarian грабя (grabja)

Pronunciation
  • IPA(key): [ɡrəˈbi]

Verb

a grăbi (third-person singular present grăbește, past participle grăbit) 4th conj.

  1. (transitive, reflexive with accusative) to rush, to hurry

Conjugation
    conjugation of grăbi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a grăbi
gerund grăbind
past participle grăbit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present grăbesc grăbești grăbește grăbim grăbiți grăbesc
imperfect grăbeam grăbeai grăbea grăbeam grăbeați grăbeau
simple perfect grăbii grăbiși grăbi grăbirăm grăbirăți grăbiră
pluperfect grăbisem grăbiseși grăbise grăbiserăm grăbiserăți grăbiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să grăbesc să grăbești să grăbească să grăbim să grăbiți să grăbească
imperative — tu — — voi —
affirmative grăbește grăbiți
negative nu grăbi nu grăbiți

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.