făta

See also: fata, fáta, fată, față, fața, and FATA

Romanian

Etymology

From Latin fētāre, present active infinitive of fētō.

Verb

a făta (third-person singular present fată, past participle fătat) 1st conj.

  1. (of animals) to give birth to, foal, litter, yean, calve, whelp, farrow, pup
    Pisica noastră a fătat ieri.
    Our cat gave birth yesterday.

Conjugation
    conjugation of făta (first conjugation, no infix)
infinitive a făta
gerund fătând
past participle fătat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present făt feți fată fătăm fătați fată
imperfect fătam fătai făta fătam fătați fătau
simple perfect fătai fătași fătă fătarăm fătarăți fătară
pluperfect fătasem fătaseși fătase fătaserăm fătaserăți fătaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să făt să feți să fete să fătăm să fătați să fete
imperative — tu — — voi —
affirmative fată fătați
negative nu făta nu fătați

Synonyms

Derived terms
  • fătare
  • fătat
  • fătătoare
  • fătăciune
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.