dumica

Romanian

Etymology

Probably from a Vulgar Latin root *dēmīcāre, from Latin mīca. The earlier forms, demica and dimica, were attested in the 17th century. Compare Aromanian dinjic, dinjicari.

Verb

a dumica (third-person singular present dumică, past participle dumicat) 1st conj.

  1. to dismember, chop up, mince, crumble
  2. to ruin, destroy

Conjugation
    conjugation of dumica (first conjugation, no infix)
infinitive a dumica
gerund dumicând
past participle dumicat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dumic dumici dumică dumicăm dumicați dumică
imperfect dumicam dumicai dumica dumicam dumicați dumicau
simple perfect dumicai dumicași dumică dumicarăm dumicarăți dumicară
pluperfect dumicasem dumicaseși dumicase dumicaserăm dumicaserăți dumicaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dumic să dumici să dumice să dumicăm să dumicați să dumice
imperative — tu — — voi —
affirmative dumică dumicați
negative nu dumica nu dumicați

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.