dogori

Romanian

Alternative forms
  • dogorî

Etymology

From Slavic *gorěti.

Verb

a dogori (third-person singular present dogorește, past participle dogorit) 4th conj.

  1. to burn, scorch
  2. to be burning hot
  3. to bake, roast (especially in the sun)

Conjugation
    conjugation of dogori (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a dogori
gerund dogorind
past participle dogorit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dogoresc dogorești dogorește dogorim dogoriți dogoresc
imperfect dogoream dogoreai dogorea dogoream dogoreați dogoreau
simple perfect dogorii dogoriși dogori dogorirăm dogorirăți dogoriră
pluperfect dogorisem dogoriseși dogorise dogoriserăm dogoriserăți dogoriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dogoresc să dogorești să dogorească să dogorim să dogoriți să dogorească
imperative — tu — — voi —
affirmative dogorește dogoriți
negative nu dogori nu dogoriți

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.