distrage

Romanian

Etymology

Borrowed from French distraire, Latin distrahere, with conjugation based on trage. Doublet of distra.

Verb

a distrage (third-person singular present distrage, past participle distras) 3rd conj.

  1. to divert
  2. (transitive) to divert attention from, distract

Conjugation
    conjugation of distrage (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a distrage
gerund distragând
past participle distras
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present distrag distragi distrage distragem distrageți distrag
imperfect distrageam distrageai distragea distrageam distrageați distrageau
simple perfect distrasei distraseși distrase distraserăm distraserăți distraseră
pluperfect distrasesem distraseseși distrasese distraseserăm distraseserăți distraseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să distrag să distragi să distragă să distragem să distrageți să distragă
imperative — tu — — voi —
affirmative distrage distrageți
negative nu distrage nu distrageți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.