dezvăța

Romanian

Etymology

From dez- +‎ învăța, or less likely from a Vulgar Latin root *disvitiāre, from *vitiāre (in the sense of "accustom, habituate, familiarize"), from Latin vitium (“vice”). Compare Aromanian dizvets, dizvitsari, cf. also Italian divezzare, svezzare.

Verb

a dezvăța (third-person singular present dezvață, past participle dezvățat) 1st conj.

  1. to unlearn, become unfamiliar with, forget how to do something, wean from, stop or break off a habit

Conjugation
    conjugation of dezvăța (first conjugation, no infix)
infinitive a dezvăța
gerund dezvățând
past participle dezvățat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dezvăț dezveți dezvață dezvățăm dezvățați dezvață
imperfect dezvățam dezvățai dezvăța dezvățam dezvățați dezvățau
simple perfect dezvățai dezvățași dezvăță dezvățarăm dezvățarăți dezvățară
pluperfect dezvățasem dezvățaseși dezvățase dezvățaserăm dezvățaserăți dezvățaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dezvăț să dezveți să dezvețe să dezvățăm să dezvățați să dezvețe
imperative — tu — — voi —
affirmative dezvață dezvățați
negative nu dezvăța nu dezvățați

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.