dezrădăcina

Romanian

Etymology

From dez- +‎ rădăcină.

Verb

a dezrădăcina (third-person singular present dezrădăcinează, past participle dezrădăcinat) 1st conj.

  1. to uproot
  2. (figuratively) to remove, exterminate, stamp out, put down, wipe out

Conjugation
    conjugation of dezrădăcina (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a dezrădăcina
gerund dezrădăcinând
past participle dezrădăcinat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dezrădăcinez dezrădăcinezi dezrădăcinează dezrădăcinăm dezrădăcinați dezrădăcinează
imperfect dezrădăcinam dezrădăcinai dezrădăcina dezrădăcinam dezrădăcinați dezrădăcinau
simple perfect dezrădăcinai dezrădăcinași dezrădăcină dezrădăcinarăm dezrădăcinarăți dezrădăcinară
pluperfect dezrădăcinasem dezrădăcinaseși dezrădăcinase dezrădăcinaserăm dezrădăcinaserăți dezrădăcinaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dezrădăcinez să dezrădăcinezi să dezrădăcineze să dezrădăcinăm să dezrădăcinați să dezrădăcineze
imperative — tu — — voi —
affirmative dezrădăcinează dezrădăcinați
negative nu dezrădăcina nu dezrădăcinați

Antonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.