cășuna

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin *occāsionāre (possibly later changed into a form *cāssionāre, or *accāsionāre), from Latin occāsiō. Compare Italian cagionare, accagionare, Old French achoisoner, cf. also Spanish ocasionar.

Verb

a cășuna (third-person singular present cășunează, past participle cășunat) 1st conj.

  1. to cause, determine, bring about
  2. to think of a strange or unexpected idea or thought

Conjugation
    conjugation of cășuna (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a cășuna
gerund cășunând
past participle cășunat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cășunez cășunezi cășunează cășunăm cășunați cășunează
imperfect cășunam cășunai cășuna cășunam cășunați cășunau
simple perfect cășunai cășunași cășună cășunarăm cășunarăți cășunară
pluperfect cășunasem cășunaseși cășunase cășunaserăm cășunaserăți cășunaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cășunez să cășunezi să cășuneze să cășunăm să cășunați să cășuneze
imperative — tu — — voi —
affirmative cășunează cășunați
negative nu cășuna nu cășunați

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.