cântări

See also: cantari

Romanian

Etymology

From cântar.

Verb

a cântări (third-person singular present cântărește, past participle cântărit) 4th conj.

  1. (transitive) to weigh (something), as with a scale
  2. (figuratively) to ponder, deliberate upon, consider

Conjugation
    conjugation of cântări (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a cântări
gerund cântărind
past participle cântărit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cântăresc cântărești cântărește cântărim cântăriți cântăresc
imperfect cântăream cântăreai cântărea cântăream cântăreați cântăreau
simple perfect cântării cântăriși cântări cântărirăm cântărirăți cântăriră
pluperfect cântărisem cântăriseși cântărise cântăriserăm cântăriserăți cântăriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cântăresc să cântărești să cântărească să cântărim să cântăriți să cântărească
imperative — tu — — voi —
affirmative cântărește cântăriți
negative nu cântări nu cântăriți

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.