copleși

Romanian

Etymology

Uncertain. Possibly from a Vulgar Latin root *complexīre, from Latin complexus, or simply an expressive creation. Another theory links it to Albanian kaplis.

Verb

a copleși (third-person singular present coplșește, past participle copleșit) 4th conj.

  1. to overwhelm
  2. to weigh down, suffocate

Conjugation
    conjugation of copleși (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a copleși
gerund copleșind
past participle copleșit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present copleșesc copleșești copleșește copleșim copleșiți copleșesc
imperfect copleșeam copleșeai copleșea copleșeam copleșeați copleșeau
simple perfect copleșii copleșiși copleși copleșirăm copleșirăți copleșiră
pluperfect copleșisem copleșiseși copleșise copleșiserăm copleșiserăți copleșiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să copleșesc să copleșești să copleșească să copleșim să copleșiți să copleșească
imperative — tu — — voi —
affirmative copleșește copleșiți
negative nu copleși nu copleșiți

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.