comuta

Portuguese

Verb

comuta

  1. third-person singular present indicative of comutar
  2. second-person singular imperative of comutar

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin commūtō, commūtāre.

Verb

a comuta (third-person singular present comută, past participle comutat) 1st conj.

  1. to switch

Conjugation
    conjugation of comuta (first conjugation, no infix)
infinitive a comuta
gerund comutând
past participle comutat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present comut comuți comută comutăm comutați comută
imperfect comutam comutai comuta comutam comutați comutau
simple perfect comutai comutași comută comutarăm comutarăți comutară
pluperfect comutasem comutaseși comutase comutaserăm comutaserăți comutaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să comut să comuți să comute să comutăm să comutați să comute
imperative — tu — — voi —
affirmative comută comutați
negative nu comuta nu comutați

Derived terms
  • comutabil
  • comutant, adj comutator
  • comutare
  • comutat
  • comutator
  • comutație
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.