cloci

Romanian

Etymology

From Bulgarian клочи (kloči). Compare also Friulian clucî.

Verb

a cloci (third-person singular present clocește, past participle clocit) 4th conj.

  1. (of birds) to hatch, brood, incubate (an egg)
  2. (figuratively) to idle, loaf, laze, lounge, sit around
  3. (figuratively) to brood over
  4. (figuratively, of water) to become stagnant, foul, stale

Conjugation
    conjugation of cloci (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a cloci
gerund clocind
past participle clocit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present clocesc clocești clocește clocim clociți clocesc
imperfect cloceam cloceai clocea cloceam cloceați cloceau
simple perfect clocii clociși cloci clocirăm clocirăți clociră
pluperfect clocisem clociseși clocise clociserăm clociserăți clociseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să clocesc să clocești să clocească să clocim să clociți să clocească
imperative — tu — — voi —
affirmative clocește clociți
negative nu cloci nu clociți
  • cloșcă
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.