ciupi

Romanian

Etymology

Uncertain. Possibly a substratum word. Or compare Bulgarian чупя (čupja).

Verb

a ciupi (third-person singular present ciupește, past participle ciupit) 4th conj.

  1. to pinch
  2. (of insects) to nip, bite
  3. to pilfer, filch

Conjugation
    conjugation of ciupi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a ciupi
gerund ciupind
past participle ciupit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ciupesc ciupești ciupește ciupim ciupiți ciupesc
imperfect ciupeam ciupeai ciupea ciupeam ciupeați ciupeau
simple perfect ciupii ciupiși ciupi ciupirăm ciupirăți ciupiră
pluperfect ciupisem ciupiseși ciupise ciupiserăm ciupiserăți ciupiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ciupesc să ciupești să ciupească să ciupim să ciupiți să ciupească
imperative — tu — — voi —
affirmative ciupește ciupiți
negative nu ciupi nu ciupiți

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.