binefăcător
Romanian
Etymology
bine + făcător, modeled on French bienfaiteur, Latin benefactor.
Pronunciation
- IPA(key): /ˌbi.ne.fə.kəˈtor/
Antonyms
Adjective
binefăcător m or n (feminine singular binefăcătoare, masculine plural binefăcători, feminine and neuter plural binefăcătoare)
Declension
declension of binefăcător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | binefăcător | binefăcătoare | binefăcători | binefăcătoare | ||
| definite | binefăcătorul | binefăcătoarea | binefăcătorii | binefăcătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | binefăcător | binefăcătoare | binefăcători | binefăcătoare | ||
| definite | binefăcătorului | binefăcătoarei | binefăcătorilor | binefăcătoarelor | |||
This article is issued from
Wiktionary.
The text is licensed under Creative
Commons - Attribution - Sharealike.
Additional terms may apply for the media files.