apăra

See also: apara, apára, apará, and äpärä

Romanian

Etymology

From Latin apparāre, present active infinitive of apparō (“to prepare”). Compare Italian apparare (“prepare”), Spanish aparar (“prepare, arrange”). Cf. also Occitan aparar (“protect”), which may be from a different but related root.

Verb

a apăra (third-person singular present apără, past participle apărat) 1st conj.

  1. (transitive) to protect, defend, guard
  2. (reflexive) to defend oneself

Conjugation
    conjugation of apăra (first conjugation, no infix)
infinitive a apăra
gerund apărând
past participle apărat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present apăr aperi apără apărăm apărați apără
imperfect apăram apărai apăra apăram apărați apărau
simple perfect apărai apărași apără apărarăm apărarăți apărară
pluperfect apărasem apăraseși apărase apăraserăm apăraserăți apăraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să apăr să aperi să apere să apărăm să apărați să apere
imperative — tu — — voi —
affirmative apără apărați
negative nu apăra nu apărați

Synonyms

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.