aplecăciune
Romanian
Etymology
apleca + -ciune, possibly corresponding to Latin applicātiō, applicātiōnem.
Noun
aplecăciune f (plural aplecăciuni) (archaic)
Declension
declension of aplecăciune
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) aplecăciune | aplecăciunea | (niște) aplecăciuni | aplecăciunile |
| genitive/dative | (unei) aplecăciuni | aplecăciunii | (unor) aplecăciuni | aplecăciunilor |
| vocative | aplecăciune, aplecăciuneo | aplecăciunilor | ||
Synonyms
- (inclination, tendency): înclinare, înclinație, aplecare, tendință
- (attraction): atracție
- (predisposition): predispoziție
- (application): aplicație
This article is issued from
Wiktionary.
The text is licensed under Creative
Commons - Attribution - Sharealike.
Additional terms may apply for the media files.