anihila

See also: anihilá

Romanian

Etymology

Borrowed from French annihiler, Latin annihilare.

Pronunciation
  • IPA(key): [anihiˈla]

Verb

a anihila (third-person singular present anihilează, past participle anihilat) 1st conj.

  1. to annihilate

Conjugation
    conjugation of anihila (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a anihila
gerund anihilând
past participle anihilat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present anihilez anihilezi anihilează anihilăm anihilați anihilează
imperfect anihilam anihilai anihila anihilam anihilați anihilau
simple perfect anihilai anihilași anihilă anihilarăm anihilarăți anihilară
pluperfect anihilasem anihilaseși anihilase anihilaserăm anihilaserăți anihilaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să anihilez să anihilezi să anihileze să anihilăm să anihilați să anihileze
imperative — tu — — voi —
affirmative anihilează anihilați
negative nu anihila nu anihilați

Synonyms

Derived terms

Spanish

Verb

anihila

  1. Informal second-person singular (tú) affirmative imperative form of anihilar.
  2. Formal second-person singular (usted) present indicative form of anihilar.
  3. Third-person singular (él, ella, also used with usted?) present indicative form of anihilar.
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.