amâna

See also: amana, amaña, and amañá

Romanian

Etymology

Probably from mâine (cf. the variant form mâne), possibly based on a Latin construction ad mane, or on a hypothetical adverbial form *amâne in Romanian. Compare Aromanian amãn, amãnari. Similar semantic development in French ajourner.

Verb

a amâna (third-person singular present amână, past participle amânat) 1st conj.

  1. to delay, postpone, put off
  2. to adjourn, suspend

Conjugation
    conjugation of amâna (first conjugation, no infix)
infinitive a amâna
gerund amânând
past participle amânat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present amân amâni amână amânăm amânați amână
imperfect amânam amânai amâna amânam amânați amânau
simple perfect amânai amânași amână amânarăm amânarăți amânară
pluperfect amânasem amânaseși amânase amânaserăm amânaserăți amânaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să amân să amâni să amâne să amânăm să amânați să amâne
imperative — tu — — voi —
affirmative amână amânați
negative nu amâna nu amânați

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.