alătura

Romanian

Etymology

From alături (“beside”) +‎ -a.

Verb

a alătura (third-person singular present alătură, past participle alăturat) 1st conj.

  1. to join
  2. to annex

Conjugation
    conjugation of alătura (first conjugation, no infix)
infinitive a alătura
gerund alăturând
past participle alăturat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present alătur alături alătură alăturăm alăturați alătură
imperfect alăturam alăturai alătura alăturam alăturați alăturau
simple perfect alăturai alăturași alătură alăturarăm alăturarăți alăturară
pluperfect alăturasem alăturaseși alăturase alăturaserăm alăturaserăți alăturaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să alătur să alături să alăture să alăturăm să alăturați să alăture
imperative — tu — — voi —
affirmative alătură alăturați
negative nu alătura nu alăturați

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.