agăța

See also: agata, Agata, ágata, Agáta, Ágata, and Àgata

Romanian

Alternative forms
  • acăța

Etymology

From the variant form acăța, from Vulgar Latin *accaptiāre, from Late Latin captiāre, present active infinitive of captiō (“catch”), from Latin captō.

Pronunciation
  • IPA(key): [a.ɡəˈt͡sa]

Verb

a agăța (third-person singular present agață, past participle agățat) 1st conj.

  1. to suspend, to hang
  2. to hook
  3. to catch

Conjugation
    conjugation of agăța (first conjugation, no infix)
infinitive a agăța
gerund agățând
past participle agățat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present agăț agăți agață agățăm agățați agață
imperfect agățam agățai agăța agățam agățați agățau
simple perfect agățai agățași agăță agățarăm agățarăți agățară
pluperfect agățasem agățaseși agățase agățaserăm agățaserăți agățaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să agăț să agăți să agațe să agățăm să agățați să agațe
imperative — tu — — voi —
affirmative agață agățați
negative nu agăța nu agățați

Synonyms

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.