aduna

See also: ad'una and Aduna

Italian

Verb

aduna

  1. third-person singular present indicative of adunare
  2. second-person singular imperative of adunare

Latin

Verb

adūnā

  1. second-person singular present active imperative of adūnō

Romanian

Etymology

From Latin adunāre, present active infinitive of adunō.

Verb

a aduna (third-person singular present adună, past participle adunat) 1st conj.

  1. (transitive) to gather, to collect
  2. (reflexive) bring together, to assemble

Conjugation
    conjugation of aduna (first conjugation, no infix)
infinitive a aduna
gerund adunând
past participle adunat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present adun aduni adună adunăm adunați adună
imperfect adunam adunai aduna adunam adunați adunau
simple perfect adunai adunași adună adunarăm adunarăți adunară
pluperfect adunasem adunaseși adunase adunaserăm adunaserăți adunaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să adun să aduni să adune să adunăm să adunați să adune
imperative — tu — — voi —
affirmative adună adunați
negative nu aduna nu adunați

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.