acuza

Romanian

Etymology

Borrowed from French accuser, Latin accūsāre, present active infinitive of accūsō.

Verb

a acuza (third-person singular present acuză, past participle acuzat) 1st conj.

  1. to accuse

Conjugation
    conjugation of acuza (first conjugation, no infix)
infinitive a acuza
gerund acuzând
past participle acuzat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present acuz acuzi acuză acuzăm acuzați acuză
imperfect acuzam acuzai acuza acuzam acuzați acuzau
simple perfect acuzai acuzași acuză acuzarăm acuzarăți acuzară
pluperfect acuzasem acuzaseși acuzase acuzaserăm acuzaserăți acuzaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să acuz să acuzi să acuze să acuzăm să acuzați să acuze
imperative — tu — — voi —
affirmative acuză acuzați
negative nu acuza nu acuzați

Derived terms
  • acuzare

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.